Râureni, brandul care își crește singur ce pune în borcan
Gianina Corondan a stat de vorbă cu Claudia Moise, reprezentanta brandului Râureni. A venit cu borcanele pe masă și cu răspunsul la întrebarea pe care o are oricine a crescut cu marmelada aia pătrățoasă: ce mai e, de fapt, înăuntru.
Povestea, pe scurt
Fabrica de la Râmnicu Vâlcea funcționează din 1968. În 2008 a fost preluată de grupul Anabella, iar de atunci Râureni face parte dintr-un business integrat care pornește de la terenurile agricole, trece prin producție și se închide în propria rețea de retail — peste 200 de magazine în 17 județe și în București, cu capital 100% românesc.
În spate stau aproape 900 de hectare de ferme, livezi și sere, din care vine cea mai mare parte a materiei prime. Vinete, roșii, castraveți, mere, prune, caise. Ce nu acoperă din surse proprii ia de la producători locali, pe aceleași standarde. La producție lucrează în jur de 400 de oameni, iar produsele ajung în 25 de țări.
Pornește de la pământ, de la fructele și legumele culese atunci când trebuie, și se închide frumos, cu gustul, în același cerc.
Ce am aflat, pe scurt
Marmelada e încă în portofoliu. Aceeași rețetă din anii ’60, doar ambalajul s-a schimbat — nu mai e pătrățoasă. Ce s-a schimbat e fructul: azi e o combinație de citrice, pe vremuri era din gutui.
Vinetele pentru zacuscă se coc pe foc. Nu la cuptor industrial. Există o zonă special amenajată în fabrică, exact pentru asta. Sunt cinci-șase sortimente de zacuscă, plus două premium: vinete și vinete cu ciuperci.
Un lot cu cea mai mică neconformitate se retrage. Testele se fac pe etape, în timpul producției, și încă o dată la final.
Nu pleacă nimic care să nu fie așa cum trebuie să ajungă pe mesele celor de acasă.
„Dulce fără dulce” s-a născut dintr-o nevoie reală. Compoturi, gemuri și o pastă de măceșe fără niciun gram de zahăr adăugat. Soluția n-a fost aspartamul, ci sucul concentrat de mere. Eticheta are două ingrediente: fructul și sucul de mere.
Există și o gamă gourmet, pentru platouri. Dulceață de ardei iute, de roșii cu usturoi și chilli, de ceapă roșie. Recomandarea ei personală, spusă fără diplomație: ardeiul iute merge cu absolut orice, dar mai ales cu carne și cu brânzeturi.
Sticla nu e o alegere estetică. Cea mai mare parte a portofoliului e ambalată în borcane de sticlă. Roșiile merg în conservă, siropurile tot în sticlă, fiindcă păstrează mai bine calitățile, iar sucurile în tetrapak, la 1 și la 3 litri.
Murăturile există și în saramură. Nu doar în oțet, cum se crede. Amândouă variantele sunt în portofoliu, exact pentru că oamenii sunt împărțiți pe subiectul ăsta.
Dulce? Mai puțin dulce, avem fără zahăr. Sărat? Se rezolvă.
Avantajul de a-ți avea propriile magazine e feedbackul. Au renunțat să se bazeze doar pe cercetare externă: rețeaua de retail le arată direct ce funcționează, ce trebuie îmbunătățit și ce trebuie lăsat exact așa cum e. Focus grupurile rămân, dar ca al doilea cap limpede — cineva neutru, care chiar va cumpăra produsul.
Diaspora trimite filmulețe. Dulceață mâncată în Miami, ceva desfăcut în centrul Londrei. Și, spre surprinderea lor, consumul nu e sezonier — nu doar de Paști și de Crăciun, ci constant.
Ingredientul care nu apare pe etichetă. Întrebată ce pune în borcan și nimeni nu conștientizează, a răspuns prin slogan: drag din natură.
Un strop de drag, un strop de grijă, un strop de respect.
Ce nu se vede din spatele unui borcan: oamenii. Sute, pe toate etapele. Cei care au grijă să crească fructele, cei care le culeg la timp, cei care le duc repede în procesare. Și mai e ceva peste care nimeni nu are control: natura, care în fiecare an e mai generoasă sau mai zgârcită.
Concluzia: de ce n-avem o salată românească
Întrebarea a venit de la Gianina și a rămas fără răspuns bun. Există salată bulgărească, există salată grecească, sunt branduri de țară în orice meniu din lume. Ingredientele noastre sunt deja în farfuriile alea — dar sub numele altora.
Iar pentru cine vrea să încerce prima dată, Claudia Moise n-a complicat răspunsul deloc: orice ar cumpăra, o să fie o surpriză plăcută.
Despre de unde vin castanele pentru piureul care e secret de fabrică, despre cum arată o cină făcută exclusiv din borcane Râureni, despre marmelada care a rezistat șase decenii și despre ce s-a schimbat la gustul românilor între bunica ei și copilul ei, se vorbește pe larg în interviu.
Când deschizi un borcan cu dulceață și iei o linguriță, te întorci în timp la copilul interior. E verificat și răsverificat.
Vezi discuția integrală:
