Farmec, unde argila vine din Piatra Craiului, nu cu vaporul din China
Gianina Corondan a stat de vorbă cu Mircea Turdean, de la Farmec. E a doua generație într-o companie de peste 60 de ani, cu 850 de angajați și export de o jumătate de secol. A venit cu argilă din Piatra Craiului și cu explicația pentru un detaliu pe care industria cosmetică îl afișează ca pe o calitate, deși e exact invers.
Povestea, pe scurt
Compania a fost făcută de tatăl lui. Mircea o știe de la patru ani, de când era adus la fabrică — motiv pentru care astăzi încurajează toți angajații să-și aducă acolo copiii.
A intrat oficial în ultimii doi ani de facultate, la seral, ca laborant. Apoi cercetător — și pentru că era singurul băiat de la cercetare, i s-au dat produsele bărbătești. Apoi inginer, șef de secție, director de producție, director de investiții. Fratele lui a început ca șofer, cu Dacia papuc.
Tatăl meu își dorea ca băieții lui să fie un exemplu. Nu genul de angajat care zice: eu sunt băiatul lui tata, eu sunt șef.
Nu e singurul caz: în firmă sunt foarte mulți oameni de generația a doua, iar acum o pregătesc pe a treia. Avantajul, spune el, e că mai există ochiul unui părinte care îl trage de mânecă pe copil când nu-și face treaba.
Testele nu se fac acasă
E cea mai directă critică din interviu și vizează o formulare pe care o vedem pe multe ambalaje: „testat în laboratoarele noastre”.
Dacă ești un bun profesionist, nu așa dovedești că produsul tău e bun — că e testat în laboratoarele tale.
Ce fac ei: trimit produsele, înainte de lansare, la clinici internaționale de testare a eficienței — laboratoare din Franța, printre cele mai mari din lume. Testarea durează șase-șapte luni, pe sute de pacienți, ca la medicamente, și verifică fiecare efect promis separat: hidratare, antirid, și așa mai departe.
Argila
Multinaționalele o aduc cu vaporul din China. Ei au concesionat producția din Piatra Craiului și au în fabrică o linie întreagă care mărunțește roca până o face praf, o separă de impurități, o dezinfectează și o usucă.
Dacă mergi acolo, zici că ești la industria metalurgică, nu la o fabrică de cosmetice.
Diferența pe care o invocă e de compoziție: argila lor are în jur de 60 de minerale, în timp ce altele au vreo zece. Iar puritatea e suficient de mare cât să fie și comestibilă — argumentul lui fiind că absorbantele gastrice de pe piața mondială sunt tot pe bază de argilă.
Are și o poveste de familie pe tema asta: soția lui, însărcinată, cu sinuzită cronică și fără voie să ia antibiotic. Cercetătorul care lucrase la argilă i-a făcut badijonări în nas. A doua zi, radiografia era curată.
Ce am aflat, pe scurt
Anti-aging-ul s-a inventat aici, acum 50 de ani. Primele principii active au fost dezvoltate împreună cu profesor doctor Ana Aslan, colaboratoare și prietenă a tatălui său. Din colaborarea aia a ieșit Gerovitalul clasic, cu care s-a mers pe piața mondială. În Japonia au un client de cincizeci de ani, ajuns și el la a doua generație.
Flora locală nu e sentimentalism, e asimilare. Poziția lui, pe care spune că a apărat-o în dispute cu reprezentanți ai multinaționalelor: cel mai bine tolerate de un organism sunt produsele bazate pe materii prime din zona în care trăiește omul. Nu există o linie universală care merge la fel de bine peste tot.
O gamă nouă se pregătește cu doi ani înainte. Întâi studiul de piață și cercetarea; abia după ce se stabilesc formulele și principiile active se trece la aprovizionare, producție și marketing.
Feedbackul nu vine din reviste. Vine prin sutele de agenți care deservesc zeci de mii de magazine, și ajunge direct la cercetare și marketing — două departamente care stau la același etaj și au director comun.
Principiile active se cumpără de unde se aprovizionează și L’Oréal. Sunt companii specializate exclusiv pe asta, din Spania sau din Paris, care vând tuturor. Diferența se face la alegere.
Ăsta a fost crezul nostru dintotdeauna: noi nu vrem să copiem, noi vrem să inovăm.
În magazine nu există „vânzătoare”. Sunt beauty specialists, cu training, care fac un chestionar despre vârstă, tip de ten și obiceiuri înainte să recomande ceva. Iar dermanaliza e gratuită — au fost primii care au adus aparatele astea în România, acum vreo cincisprezece ani.
Miturile despre ingrediente. Pe alcool le respinge scurt: e în industria medicală, în dezinfectanți, în alimentație. La parabeni, în schimb, recunoaște mecanismul real — ce se interzice la nivel european se scoate din producție și se înlocuiește.
Laptele Doina și problema promoțiilor
E o emulsie cu peste 50% conținut de grăsimi — cam dublu față de cel mai bun produs similar de pe piața mondială, spune el. De acolo vin și întrebuințările neortodoxe pe care le știe o generație întreagă: în armată se dădeau bocancii cu Doina, ca pielea să nu se usuce și să nu-ți facă praf piciorul. La fel se întrețineau gecile de piele și mapele.
Are însă o problemă pe care o spune deschis: fiind ținut la un preț accesibil, produsul are un profit foarte mic. Iar când rețelele — prin care trece peste 60% din vânzări — cer discounturi de 35%, la Doina nu se poate. Ar intra sub cost.
Concluzia: ce le lipsește
Întrebat ce nu are în portofoliu și și-ar dori, n-a ocolit răspunsul: segmentul pentru bărbați. Gama există de doi-trei ani, dar recunoaște că n-a fost nici promovată suficient, nici pe canalele potrivite.
Iar recomandarea lui către bărbați e fără ocolișuri: pielea unui bărbat are aceeași nevoie de hidratare și de îngrijire ca a unei femei. Exemplul pe care îl dă e Marlboro Man — omul din reclame, cu ridurile făcute de vânt, mort de cancer înainte de vreme.
Vrem să ajungem o companie multinațională. Atât de puternică încât să concureze cu succes oriunde în lume.
Despre de ce nu recomandă cosmetice de față copiilor sub 15–16 ani, despre cele patru generații de cercetătoare care lucrează în același laborator, despre ce s-a întâmplat cu piețele din Orientul Mijlociu de când a început războiul, și despre cum arată o gamă construită pe segmente de vârstă, de la adolescenți la nouăzeci de ani, se vorbește pe larg în interviu.
Vezi discuția integrală:
