Un șemineu roz într-o lume a cenușii
Vizita de Lucru la Șeminee-MOL, Craiova
Unde dădui și unde crăpă
Ce se-ntampla, am ajuns si eu la Craiova cu o treaba. Omul cand e in Craiova incepe sa se invarta dupa praz si alte treburi perfecte, dar simplu, stii cum zic. Asa am procedat si eu, urmarind bannerele ostentative din oras, Toate erau cu restaurante si cu seminee. Mi-am inchipuit ca ceea ce are reclama acolo trebuie luat de bun, ba chiar vizitat. De restaurante nu mi-era foame. Cum si telefonul meu inteligent mi se adresa cu “afisai si propusei reclama 1 si reclama 2”, am hotarat ca e mana destinului si am ales reclama 2. Si am zis sa sun si sa-mi fortez norocul. Cine-o raspunde acolo- daca n-o fi teapa- ala sa fie obiectul de interes al Vizitei mele. Fiindca ma mancau palmele si asta insemna ca o sa gasesc de lucru cu mainile si o sa vizitez si o sa ma integrez si o sa visez impreuna cu cei care fac colectivele sa aiba sarm. Si acum s-o dau pe olteneste.
Deci sunai. Raspunse un om pe care l-am luat ca din oala, cu doleanta mea, hodoronc-tronc: “Vreau sa comand un semineu roz”. Liniste. Roz, nu ros. Aveti?” Omul n-a zis nu, mi-a placut. Rost de aprofundari, asa ca am pornit spre destinatia mea, showroom-ul. Caut, investighez, ma supun Google Maps si gasesc! “Seminee-MOL”!
Vizita decisa pe loc
Un salon de prezentare in care erau atatea seminee incat mi s-a facut brusc frig pe caldura grozava din acea zi. N-am lasat sa se vada si m-am repezit spre gazda, Ionel Dragoi,un domn cu figura vesela, gata de povestit, ras si inventat lucruri. Nici el nu a lasat sa se observe ca avea microfonul deja pus la intalnirea noastra video, fiindca l-am rugat eu asta, intru bunul mers al coerentei filmului in care descopeream afacerea sa . S-a prins imediat in joc, cu spontaneitatea unui profesionist in ale artelor scenei. Aveam sa aflu ca e fost actor pentru copii, actual manager de companie de import si montat seminee.. Wow, de la actorie la seminee, asta e chiar fascinant. Intelesei ca viata lui e un scenariu de film, dar nu-mi fuse clar din prima unde e semineul meu roz si nici daca aveam sa fac o Vizita de Lucru.
Dupa ce imi arata modele si modele si seminee si sobite si te miri ce mai vrea omul cand bate iarna la usa, ma lamurii ca nu are deocamdata un model roz, pentru ca nimeni nu comanda asa ceva. Dar imi promise solemn ca-mi va cauta unul, vazui ca tinea la comenzi customizate, aplecarea sa catre dorintele oamenilor ii modelara comportamentul in timp in societate.
Iar din clipa asta nu mai merge perfectul simplu, fiindca trecem la viitor.
Voi fi cel mai bun ucenic! – urma sa exclam, cand am primit aprobarea de a munci ca ajutor-incepator la “Seminee Mol”. Aveam sa remarc ca Ionel Dragoi este atat de pasionat de ceea ce face acum, el, un om mutat din Tulcea, dintre barci si vaporase care cauta sa prinda peste, in Craiova, dupa sotia-olteanca, incat voi invata multe operatiuni, fara greutate, ca pe apa, din poveste in poveste, din hohot n hohot. Totul a decurs incredibil de usor. Am masurat, am taiat, am fixat, am insurubat cu bormasina, am invatat cateva principii de baza ale jocului cu focul si de ce francezii au inventat acest cuvint, semineu. Eu am explicatia mea. Cred ca ei voiau sa spuna “chez moi” (pronuntat she moa), dar au intervenit romanii si au distorsionat un pic, voiau sa zica la mine, ca asta inseamna “chez moi”, fiind in Franta a iesit “chez mine” (pronuntat she mine) si au lungit un pic e-ul, ca asa fac frantuzii si gata semineul.
Ionel face asta de 24 de ani, a invatat meseria de la tata socru, imbina actoria cu montajul de seminee cu ardoarea unui descoperitor de arta rara. Rar e si faptul ca-i place munca asta la fel de mult ca-n prima zi. E mandru cand vede un horn montat de el cum duduie pe timp de iarna si sare cu tot sufletul la primul mesaj al vreunui client care nu a asimilat instructiunile de folosire. Munceste cu dor si spor, dor de o Romanie corecta, harnica, impecabila, spor intr-o meserie care din afara ar putea parea aspra, nedigerabila si inecacioasa.
Semineu egal camin
Dar spuneti si voi, cum arata casa visurilor voastre? N-o sa-mi raspundeti ca e apartamentul stramt de bloc in care locuiti, nici casa de chirpici pe care o folositi vara, ca refugiu de soare. Casa visurilor oricui, cu orice grad de instructie, se vizualizeaza ca un camin pe timp de iarna si bineinteles ca are o incapere cu un semineu bine delimitat, in care arde focul molcom si tu stai cu cei dragi, povestesti, citesti sau desfaci cadouri. Este visul acela. Sigur ca noi, romanii, am pipait indeaproape mai degraba soba, dar semineul este acum o optiune abordabila si deci perfect de inghesuit fie si intr-un vis.
Alta munca, aceeasi nevoie: mana de lucru
Am instalat alaturi de maestrul meu binevoitor semineul in casa omului, am invatat teorie dar si practica in continuarea experientei cu cosari din Reghin si am aflat o poveste de viata a lui Ionel Dragoi, om cu talent si ravna, care ar fi avut ocazia sa plece dn Romania, dar nu a facut-o. Fiindca crede ca munca si daruirea sa nu sunt in zadar, chiar in aceste zile tumultuoase, de nemultumiri profunde, in care ai nostri isi ofera energia mai degraba in afara de alergi dupa colaboratori si oameni care sa munceasca onest ca dupa aur.
Acest om sfinteste locul si datorita lui Romania este frumoasa si buna. Ca-ntr-o poveste citita copiilor langa semineu. Putem spune ca avem o perspectiva roz. Bine, nu insistam sa fie si semineul de aceeasi culoare.
