Vizita de Lucru la “CizmariaMea”, Craiova

Sa fii cizmar e o chestiune de zile. 10 zile pentru cei care habar nu au cum se jupoaie talpile si nu stiu ce e ala un flec, 6 zile pentru cei mai descurcareti, care si-au mai lipit cu Uhu vreun calcai. Asa ne asigura Felix Bonciog, cel care vrea sa transmita franciza sa intregii Romanii. Da, am ajuns cu pantofii mei de firma la reparat intr-un mic atelier din Craiova. Aveam sa dau  de acest inimos intreprinzator, posesor al unei afaceri de reparatii pantofi, acum cand pare pe cale de disparitie orice mestesug care tine de imbracaminte-incaltaminte-accesorii de moda. De la primele cuvinte m-a invaluit, m-a vrajit, m-a convins ca meseria sa este imbatabila, extrem de frumoasa si creativa, variata si mereu in legatura cu oamenii. Partea cu oamenii m-a uns pe suflet si ca-ntr-o piesa scurta de dupa amiaza am intrebat, expert: ce zodie esti? Varsator, a spus cu entuziasm. Era clar, vorbeam deja aceeasi limba. Si aceasta urma sa fie si limba de la pantofi, fiindca in secundele urmatoare nu mai intelegeam de ce nu m-am apucat eu de la inceput de cizmarie, ca uite ce placere e sa stai de vorba despre meserie, sa faci sa redevina noua o pereche de pantofi buni, sa-ti vezi clientii multumiti si sa ai in plan sa deschizi propria linie de incaltaminte. Dar m-am consolat ca nu e chiar tarziu sa invat asta, fiindca Felix a creat o metoda prin care sa-i faca sa deprinda pe toti doritorii tehnicile sale, urmand sa implementeze in localitatile Romaniei cele invatate, cu maximum de satisfactie. Adica reusita. Adica a-ti castiga traiul binisor. Adica a fi de folos si a castiga din asta. Afacere.

Recunosc, la inceput am fost sceptica. Cum sa faci sa revina ceva ce e pe cale de disparitie, cand exista roboti care fac incaltaminte la secunda si cand exista China, care iti face de la zero orice model de pantofi, cu doi lei? Cine mai vrea sa peticeasca, ba chiar sa invete sa repare?

Apoi am fost intrigata. Lumea venea cu tot felul de doleante, cliente multumite aduceau alte modele de pantofi in suferinta, nu-si doreau sa se desparta de incaltari de care se legasera emotional, si nu cu sireturile. Cum, nu le aruncati la gunoi? Nu le dati la reciclat? Nu, pe astea nu, cu ele am luat bac-ul. Nici vorba , cu aceste botine m-am intalnit cu sotul meu prima data. Ele m-au dus spre el. Dar sandalele astea facute ferfenita? Nici vorba, tin sa le pastreaz, sunt cadou de la mama. Fiecare pereche de pantofi, tenisii si sabotii care stateau cuminti in dulapioare avea o poveste, continea o frantura de viata care nu se putea arunca pe tobogan, nu si nu.

Apoi am fost uluita. Caci aveam sa primesc lovitura de gratie. Felix Bonciog cauta nu doar sa fie reperat, vrea sa fie preferat, sa fie cel mai bun. Se bate cu firmele de lux in a repune stralucirea pe picioare, la propriu chiar. Da, nu se multumeste sa repare ici colo, cu materiale de pe la noi, solutii de moment si improvizatii. Plateste materiale bune, rare, performante, care, aplicate pe un pantof de firma cu restrictii evidente si design unic fac minuni, pantoful este – dupa reparatie- ca atunci cand a fost achizitionat. Cu alte cuvinte, iti repari pantofi rari, de marca, fara sa vezi carpeala sau compromis, pur si simplu este ceea ce ai cumparat initial, din nou. Aceasta oprtunitate face clientii sa comunice mai departe altor prieteni cu pantofii uzati fara vise de revenire ca exista sansa sa-i scape si sa-i lase sa-si merite banii multi platiti pe eticheta. Asa ca  CizmariaMea este deja recunoscuta in oras si a faurit un punct de lucru la Drobeta Turnu Severin. Urmeaza Bucuresti, apoi alte orase. Ambitia lui Felix e ca toata Romania sa descopere frumusetea muncii sale. Sa vada ca se poate trai din acest mestesug pe care l-a deprins de la bunicul sau, ca poate aduce multumire clientilor si ca se poate gasi placerea nebanuita a unei munci ce pare previzibila.

Am incercat si eu. M-am antrenat o zi. Prima zi din cele zece. Am reparat un flec distrus, am jupuit cu sete talpi de cauciuc, am invatat sa deosebesc diverse calitati de material si multe operatiuni la aparate ciudate. Va aspigur ca da dependenta. As fi vrut sa revin si in celelalte zile, sa am meseria in buzunar. As fi vrut sa rasfoiesc documentatia pusa la punct de Felix impreuna cu alt mester in domeniu, sa arunc un ochi, ia, o fi greu sa-mi deschid si eu CizmariaMea? Fiindca nu pare asa greu. Cu Felix explicandu-ti fiecare operatie, mereu in  urma ta pentru a pasi sigur in lumea antreprenoriatului, nu ai cum sa dai gres. Rezultatul care se intrevede este multumire, buna dispozitie, trai asigurat, clienti fericiti, bucuria descoperirii si farmecul inovatiei. Toate astea se citesc pe figura Varsatorului nostru. Este foarte mandru ca alaturi de el este un ucenic care a trecut prin mana lui, Doru, la fel de pasionat si hotarat sa deschida propria sa afacere, in curand. Este mandru ca fiul sau l-a insotit de cate ori scoala i-a permis, pe drumul cautarii si are deja in minte sa lanseze o linie de pantofi barbatesti. Aeasta familie mai are multe de spus, pasii sunt masurati, ca doar vor sa lase urme. Dar toate la timpul lor. Deocamdata baiatul sau, Mihai,  isi da bacul. Planuri sunt multe. Dupa o zi acolo vrei sa fii in pantofii lui Felix.