Vizita de lucru la Holcim Alesd

Tare ca cimentul/ Iute ca momentul

Interiorul conteaza

Sa te plimbi ziua in amiaza mare prin Bucuresti, sa-ti vina ideea nastrusnica sa faci pe statuia, cum ai vazut si in alte tari actori wanna-be strajuind cu rabdare in centrul metropolelor, sa te protapesti pe locul unde lipseste de pe treptele Muzeului de Istorie a Romaniei statuia soldatului roman cu lupul dacic in brate, disparuta recent, sa te conteste privitorii, pe motiv ca esti o statuie-fake, nu ai in componenta ciment, adica nu esti de ajuns de tare, sa te zvarle cat colo si sa incepi o aventura in lumea cimentuluil, departe, haaat, tocmai la Holcim Alesd, langa Oradea., asta e o treaba care poate fi considerata de domeniul fantasticului. Se poate banui ca e ceva declansat de halucinogene. Nu e. Nu pot eu inventa, oricata imaginatie as avea, o intreaga Tara a Minunilor cum este Holcim, care sa faca visele oamenilor sa se apropie de a fi realitate si cu siguranta nu pot sa plasmuesc lumea nemaipomentita din interior. Pentru ca Holcim Alesd e o fiinta ireala, cu un interior extrem de bogat, care-i influenteaza pe multi din romanii nostri pusi pe treaba. Asa mi s-a aratat.

Vis sau realitate?

De aceea am ajuns la concluzia ca este vis. Mai ales ca totul s-a incheiat ca-ntr-o clipire fermecata, cu mine pe aceleasi trepte ale Muzeului de Istorie, cam batuta de soare si cu amatorii de poze pe cale de disparitie. Insa, stupoare, acum am in brate, precum soldatul roman disparut in plina glorie de monument de trotuar, ceva semnificativ. Dar ce? Un sac de ciment!!! Pe care il port cu usurinta, as putea sa si zambesc la poze daca nu ar deveni deodata greu, gata sa-mi rupa brusc coloana si sa-mi alungeasca mainile, exact ca-n desenele animate cu motanul Tom, care-si da seama ca-l calca trenul pe picior abia dupa ce trenul se indeparteaza. Si atunci, normal ca banuiesc ca m-a batut prea tare soarele in cap, sau e o vrajitorie la mijloc. Sau am visat, multi visam cu ochii deschisi, n-ar fi o premiera.

 

Dar stai.

Cad intrebari ca o ploaie de ciment

Din nou, stupoare. De ce acum sunt doldora de informatii legate de producerea cimentului, despre care pana adineauri nu stiam decat chestii confuze? E putin scary, trebuie sa recunoasteti.

Habar nu aveam ca sacul pe care-l tin in brate este ciment Structoplus cu Duraditiv. Acum de ce stiu??!

Habar nu aveam de exemplu, ca ciment inseamna doar acel praf, acea faina obtinuta in mai multe etape din piatra sfaramata in munte. Nu suprafata tare, care-l contine. Noi gresim cand spunem “trepte de ciment” , ”fantana facuta din ciment”, ‘tare ca cimentul”. E o mica diferenta la mijloc, cand dam de o constructie solida, ne repezim sa batem cu piciorul in ea sa evidentiem duritatea si sa explicam: cimentul e tare. Nu praful e tare, bineinteles, de fapt amestecul cu apa a aliajului cunoscut drept ciment e tare. Na.

Habar nu aveam ca din calcar, marna, argila se obtine, dupa cateva sfaramari succesive la concasorul giratoriu si apoi la preomogenizare si morile de faina un suvoi zgrumturos care se preincalzeste si apoi se arde in cuptoare la aproape 1500 de grade, ca sa rezulte niste pietricele tari si rezistente, numite clincher. Exact ca in bucatarie, dupa ce am rasnit boabe de grau, orz, secara si am facut faina in diverse combinatii. Pentru clincher e tot efortul. Ca el e baza pentru ciment, asta-l face sa fie tare…cautat. Clincherul se opreste in alte mori, se sfarama binisor si ajunge, cu diverse adaosuri, sa fie analizat in Laborator. Sa poata fi sortat pe caprarii, pe limite de rezistenta, de aderenta, de finete. Unul e pentru poduri, altul pentru fantani, altul potrivit pentru constructii de cladiri, altul pentru trepte si unul pentru autostrazi, asta din urma mereu se rataceste pe undeva, pare-se, sau e trimis in alte tari, de aceea dificultatea de a se face autostrazi adevarate pe aici pe la noi.

Invatata peste noapte

Intrebarea legitima imi arde constiinta amortita

De unde stiu eu asa fineturi? Ca in vis totul este abracadabrant, alambicat, deseori suprarealist. Nimeni nu se trezeste invatat peste noapte, e bine stiut. Ca altfel, am sta in vise ca in campusuri, ar fi bataie pe dormit intru evolutie, ne-am trezi cu doctorate si solutii de rasturnat lumea descoperite in vis. Am amenaja locuri speciale pentru dormit la orice pas. Si ne-am inghesui sa ne adancim in vise complexe, doar pentru a mai afla raspunsuri la intrebari. Pe cand asa, ne bulucim sa dormim doar de lene, de refugiu si de refacere.

Deci, de unde stiu eu atatea amanunte? Inseamna ca totusi am fost acolo. Am vazut cum se face cimentul. Sau…nu? E asa subtire granita intre realitate si vis…

 

Demonstratie beton

Lasa ca descoperim noi acum adevarul. Am visat sau nu? Ca prea era real. Dar prea a durat putin. Ca-n vis. Prea eram ca la scoala. Dar prea erau misto profesorii. Ca-n vis. Prea concrete, prea ascutite pietrele, marna, calcar, argila. Dar prea era munca usoara si placuta. Ca-n vis. Prea se facea ciment de toate felurile: pentru case, poduri, trotuare, autostrazi. Prea eram intr-un parc de distractii….ca-n vis.

 

Uite cum facem. Daca e adevarat ce am vazut si toate constructiile gigantice cu aspect de montaigne-rousse exista in Romania langa Oradea, la Holcim Alesd, apoi eu vreau sa lucrez acolo. Sa particip la facerea cimentului. Nu discut. Este o bucurie continua. De ce?  Pai s-o luam la cimentat.

 

 

Unde te preiau exact cu capacitatile tale, cu pregatirea ta, cu dorintele tale si te fixeaza la lucru exact unde ti se potriveste?

Unde te preiau exact cu capacitatile tale, cu pregatirea ta, cu dorintele tale si te fixeaza la lucru exact unde ti se potriveste?

Aici m-au cercetat si m-au fezandat  pe rand sefii de departamente: Florina, Radu, Florin, Cristi, Adi, Claudiu si Ignacio, seful spaniol al gigantei fabrici intinse pe hectare intregi. Parea ca ma potrivesc la Expeditie, dar si la Cariera am facut treaba buna, urma sa trec si testul pasiunii brevetat de Adi. Si asa se intampla cu toti noii-veniti, nu am fost eu o exceptie, mi-au povestit fetele proaspat angajate, colegele mele, Florentina si Nico, cum au calatorit printre departamente si cum s-au cuibarit in locul potrivit. Deci putea fi adevarat.

Unde esti ocrotit si pazit si imbracat si asigurat sa nu ti se intample nimic rau, si nu ma refer la bratele mamei?

Unde esti ocrotit si pazit si imbracat si asigurat sa nu ti se intample nimic rau, si nu ma refer la bratele mamei?

Aici, Radu mi-a dat si echipament, m-a si antrenat in privinta pasilor pe care aveam sa-i fac in interiorul Lumii cu Minuni de Ciment. Mi-a zis sa ma tin bine de bare acolo unde exista, sa acopar urechile la zgomot urias, sa merg mereu insotita in primele luni de activitate. Eu stiam lucurile astea de la experienta din metrou, insa chiar n-a stat nimeni de mine sa-mi calauzeasca pasii ca acum Deci pare verosimil.

Unde exista workshop-uri special gandite pentru elevi si studenti, numai bune pentru a-i pune in tema pe cei mai tineri, care nu stiu ce drum sa-si aleaga in viata si vor sa-si urmeze pasiunea, dar sa si gaseasca job-uri imediat ce au terminat scoala?

Unde exista workshop-uri special gandite pentru elevi si studenti, numai bune pentru a-i pune in tema pe cei mai tineri, care nu stiu ce drum sa-si aleaga in viata si vor sa-si urmeze pasiunea, dar sa si gaseasca job-uri imediat ce au terminat scoala?

Aici, Florina, sefa HR mi-a explicat ca au gandite strategii intregi pentru cei proaspat iesiti de pe bancile scolii, au cursuri speciale si scoli, de mi-a fost si ciuda ca nu mai am 18 ani, sa-mi limpezeasca vederea o vacanta la Holcim. Iar parea adevarat.

Unde inveti chimie fara sa scrii vreo formula cu hexagoane?

Unde inveti chimie fara sa scrii vreo formula cu hexagoane?

Aici, Adi mi-a deschis apetitul pentru lucrul in cariera, explicandu-mi formula explozibilului “bland”, in doze prietenoase, care face posibila dislocarea materiei prime din stanca-monolit si acoperirea imediata a zonei zgurmate cu o patura verde de sol vegetal numai bun pentru turme de miei cu noi, ciobanei. Si asta parea adevarat, din moment ce stiu acum cum sa jonglez cu carbonatul de calciu.

Unde exista la serviciu aer curat si iarba verde pe care sa te asezi in pauze?

Unde exista la serviciu aer curat si iarba verde pe care sa te asezi in pauze?

Aici, oriunde ma uitam era aer de respirat. Si verde de odihnit ochii si picioarele. Nu mi-am dat seama daca exista si gaurile pentru partide de golf, dar nu-ti mai trebuie nimic atat timp cat ai sprijin in copaci si poti vedea iarba cum creste. Foarte aproape de adevar, nu vad ce de as considera ca e vis.

Unde ati vazut voi oameni care sa-ti vorbeasca cu atata pasiune despre munca lor, incat sa stii imediat, ca debutant,  ce ai de facut?

Unde ati vazut voi oameni care sa-ti vorbeasca cu atata pasiune despre munca lor, incat sa stii imediat, ca debutant,  ce ai de facut?

Aici, toti m-au cucerit. Cristimi-a facut apologia clinkerulu, elementul esential pentru ciment.  Adi- a carierei, Florin ca ar fi foarte potrivit sa vin la Mentenanta, Claudiu mi-a aratat inventii care lasa aerul curat si nimic poluant in jur, nimic lasat nefolosit, Calin mi-a declarat ca nu a vazut atata talent la impachetat sacii de ciment cum a vazut la mine, chiar si Ignacio, directorul spaniol al Holcim Alesd mi-a aratat ca si eu sunt fruntasa din moment ce fabrica ce ma contine este locul I in Europa. Desi pare de necrezut,  dupa 2 zile la Holcim Alesd stiu o multime de lucruri, am inteles geneza si circuitul cimentului, le-am asimilat mult mai profund decat daca as fi cautat o definitie pe Wikipwdia. Deci, iar plauzibil.

Unde mananca toti colegii la un loc mancare buna, gatita de ardelence ca la ele acasa?

Unde mananca toti colegii la un loc mancare buna, gatita de ardelence ca la ele acasa?

Aici ai o sala de mese unde poti intalni la o vorba si-o ciorba colegi de prin tot grupul Lafarge Holcim. Vorbesti cu ei, schimbi imrpesii de parca ii stii de-o viata. Daca esti mai vorbaret, bineinteles. Spre exemplu, eu am stat la aceeasi masa cu doi baieti din Nigeria si am aflat de un mare festival care se tine in tara lor in decembrie, vine lume de peste tot si seamana mult cu festivalul de la Rio. De unde as fi aflat eu asta? Extrem de real. Nici visul cel mai complex nu poate atinge detalii de genul asta. Usor de verificat, printr-o simpla navigare pe net.

Unde ti se spune sa iei un sac greu de ciment si se dovedeste usor ca o perna de-ti vine sa pui capul sa dormi si sa visezi la o casuta cu curte si acareturi?

Unde ti se spune sa iei un sac greu de ciment si se dovedeste usor ca o perna de-ti vine sa pui capul sa dormi si sa visezi la o casuta cu curte si acareturi?

Aici, chiar am putut sa invart pe degete un sac de ciment, ba nu am simtit vreun deranj al spatelui, m-am trezit chiar ca fac balet. Atat de absurd, ca n-avea cum sa fie vis. Si concluzia. E real! Si iar vine indoiala...si roade...

Lucrurile astea nu par posibile in Romania.

Din exterior, pare o munca nepotrivita fetelor. Cu casca, cu vesta reflectorizanta, sa lucrezi cu praf de ciment, hm, unde e delicatetea, te gandesti. Categoric e vis, am zis.

Dar ma contraziceau toate. Puteam lejer sa verific rezistente, sa calculez timpii de transport, sa verific fazele operatiunilor din Camera de Comanda, era chiar provocare sa stapanesti aparatele sofisticate care stiau ce e de facut. Am fost in cariera de piatra, la preomogenizare si la morile de faina. Peste tot e pasionant si interesant, n-are a face ca esti fata. Si coafura poate sta teapana, nu-ti trebuie neaparat fixativ. Dealtfel, la Laborator, fetele facusera niste biete carpe folosite sa devina vaze de flori, verticale, tepene, colorate. Cu putin ciment. Mereu apretata, e aparitia ideala pentru fete.  Nu poti sa te murdaresti nici daca vrei.

 

 

To Be No 1

Unii-si ruleaza o tigara ca sa castige timp, sa vada un adevar mai clar. Altii isi ruleaza un bigudiu, cata vreme carliontul capata forma sa aiba timp sa gandeasca, tot asa, la adevarurile din viata. Eu o sa rulez filmul acesta iar si iar, sa depistez vreo fisura, dar tare mi-e ca o sa raman si cu o experienta de angajat al Holcim Alesd  si cu amintiri grozave, inghesuite in timpul scurt de vizita si mai ales o sa raman cu gandul ca acolo este si echipa mea. Si a oricarui roman care vrea sa munceasca su sa evolueze intr-o companie de top.

Cum zicea si Nea Ion, noi aici suntem beton!

P.S. Hm…iar am o indoiala. Cine este acest Nea Ion??!