Vizită de Lucru la Cremola, Nanov
E o mare nedreptate ce se întâmplă în rețelele de retaileri internaționali care desfac produse preponderent străine pe teritoriul României. Nu ne dau șansă la raft! Statul român ar trebui să ne protejeze, pe noi, micii producători români!
Cam acesta e mesajul ferm, pe care Irina Filip, managerul companiei producătoare de înghețată, Cremola, ține să-l repete, după ce ne cunoaștem și după ce în prealabil am avut o discuție telefonică.
A construit de la zero o fabrică de înghețată care se învârte după soare. Chiar am pătruns, cu emoție, într-un soi de templu modern al înghețatei, a intrat cu noi și soarele de afară, în semn de solidaritate. Toate rigorile tehnologice sunt respectate, totul e nou și strălucitor, linia de producție este automatizată și optimizată astfel încât să fie extrem de ușor să lucrezi acolo, s-a făcut treabă bună, cu inimă înflăcărată și energie. Și cu mulți bani, dar părea că merită și că vor fi recuperați, echipamentele amortizate în scurt timp, pentru că produsele au fost gândite ca niște deserturi extrem de curate, nutritive, gustoase, pentru a fi pe placul celor mai exigenți clienți. Irina Filip mărturisește că a fost în primul rând cu gândul la copii, la sănătatea lor, așa că și-a auto-asumat provocarea de a nu adăuga niciun fel de colorant, arome sau chimicale, pentru a privi drept, demn, curat, în ochii celor mai mici consumatori.
Dar această decizie vine la pachet cu riscuri, pe o piață în care nu găsești numai îngeri, nu-i așa? Ai un termen de valabilitate mai scurt, ai, automat, un preț mai mare. Adică înghețata Cremola nu stă cu anii în lăzile frigorifice ale magazinelor, ca multe sortimente de înghețată pe care nu le mai cercetăm, ci pur și simplu propune o variantă sănătoasă, ca cea făcută de mamele noastre acasă.
Irina Filip și-a asumat și asta. Este relaxată, fiindcă știe că nu face compromisuri, știe ce pune în desertul produs la fabrica ei. Lapte proaspăt, o doză de lapte praf, cacao, respectiv vanilie, zahăr. Și atât. Drept dovadă, înghețata Cremola a ieșit foarte bine la teste reale, în care era comparată cu produse similare ale unor companii celebre din țări occidentale. Cum să vă spunem, foarte bine e un eufemism, a luat locul I într-un studiu dedicat consumatorilor, care compara raportul calitate-preț la mai multe mărci din comerț pe care românii se reped să le cumpere, fără să citească eticheta, doar pentru că au reclamă la televizor sau le știu din filme. Cremola a fost pe locul I, cu judecată foarte aspră. Asta a fost judecata profesioniștilor, comparații de indicatori.
Aditivii pentru asta există. Oamenii trebuie să știe, să înțeleagă. Aditivii au fost inventați pentru a masca lipsa ingredientelor nutritive, sau sărăcia nutritivă a unor ingrediente. Noi nu folosim agenți de îngroșare așa că folosim lapte praf extragrade care este lapte praf obținut prin procedeul de deshidratare a laptelui proaspăt.
Ca să fim cinstiți, noi am testat înainte de a face deplasarea la Nanov, nu departe de Alexandria și înghețata cu cacao, și pe cea cu vanilie. Ca să fi în cunoștință de cauză. Nu vrem să vă influențăm, dar e chiar gustul acela de lapte și încă ceva bun, pe care îl devoram plătind 3 lei sau 2 lei și 50 de bani la tonetele de pe vremuri. O bunătate. Am întors-o pe toate fețele, am citit și răscitit etichetele. Nimic cu E, nimic cu rezonanță de compus chimic, nimic. Atât. Lapte proaspăt, zahăr, lapte praf, cacao sau vanilie. Așa că am decis să venim să vizităm și să împrăștiem vestea. Asta a fost judecata consumatorilor, comparații de gust.
Ce poveste fericită. Și atunci, de ce nemulțumiri?
Cremola stă bine la producție, stă bine la ingrediente, stă bine la gust și mai ales la raportul calitate-preț.
Problema însă nu e aici, la noi, aici se face treabă bună, produsele au un succes nemaipomenit, ne felicită zilnic oamenii pe paginile noastre de social media, ne explică Irina. Problema este că nu ajunge la oameni această înghețată. Degeaba avem noi capacitate mare de producție, dacă nu este loc, nu există rafturi la marile magazine pentru producătorii români. Nimeni nu ne susține. Consiliul Concurenței nu ar trebui decât să-și facă datoria. Să oblige aceste hipermarketuri aparținând unor corporații străine, cu interese proprii, să țină seama de țara unde își desfășoară activitatea și de produsele de calitate ale celor din interiorul acesteia. Să fie concurență reală. Dacă produsul românesc e mai bun decât cel străin, să aibă el loc pe raft, ca românii să aibă acces la ce e mai bun, produs local. Nu cerem protecție fără merite. Cerem corectitudine și atenție asupra concurenței neloiale.
Se zbate de ani, cu cereri și sesizări și angrenarea tuturor producătorilor care sunt în situația asta neverosimilă. Au investit pentru a realiza ceva serios, util, de calitate înaltă, dau locuri de muncă și-s mereu ocoliți, amânați, repeziți de cei care ar trebui să fie de partea lor.
Ne-am întrebat cum e în alte țări. Și am primit rapid răspuns de la românii de afară, că mai avem și noi prieteni, am mai discutat și cu antreprenori care au vrut să desfacă produsele pe piețele europene. În țările occidentale se preferă produsele locale. Nici picați cu ceară nu ar cumpăra francezii o altă brânză decât cea franceză, polonezii alte mezeluri decât cele poloneze. Pentru că e în sângele lor să aleagă ce e produs, creat în proximitate, simt că e garanția existenței lor ca nație. Și atunci, noi, care suntem veșnicii lor admiratori, de ce nu le urmăm exemplul și aici?
Cumpărați de la români, citind eticheta, oameni buni!
Și dacă simțiți, puteți semna această petiție.
La consumatorul român este cheia.
