Interviu cu Felix Pătrășcanu, co-fondator FAN Courier

Vizită de Lucru la Fan Courier, București

Noi toti sintem macar de citeva ori in viata curieri. Ca ii facem un serviciu unui prieten si-i caram laptopul din America sau ca ii aducem mamei puloverul pe care l-a uitat la vreo vecina, ca dam un biletel din mana in mana sa ajunga la fata pe care o iubeste colegul de banca sau ca transportam oala cu sarmale de acasa pina la locul petrecerii , sintem siguri ca stim ce inseamna. Exclus. Nu stim nimic. Sa duci oamenilor scrisori si pachete zilnic timp de 17 ani fara sa intirzii, asta inseamna curierat marca FAN Courier. Cum se poate asa ceva? Prietenia dintre Felix, Adrian si Neculai explica totul.

Am intrat si eu in lumea FAN Courier si-am descoperit scurtaturile pe repede-inainte. Si-am aflat si ce a fost inainte…chiar de la unul dintre patroni, d-nul Felix Patrascanu.

Cum s-a nascut FAN Courier?

Marele atu al oamenilor de afaceri din perioada anilor 90 a fost lipsa pe piată a multor servicii şi produse. S-au facut enorm de multi bani şi foarte uşor, fără business-uri foarte complicate. Marea mea provocare a venit ulterior, când trebuia să te menţii în locul respectiv, să treci de o criză. Este foarte important. Noi nu am ştiut până in criza decât să creştem, doar să creştem. Viaţa ne-a învăţat că lucrurile nu stau tocmai aşa, si ca am trecut si trecem in continuare printr-o multime de alte provocari. Mai trebuie adaugat aici faptul ca ne-am inchipuit la inceput ca firma o duci undeva sus pe o platforma si dupa aia o privesti si ea iti arunca cu bani si cu lucruri plăcute spre tine (râde). Visul ăsta l-am uitat foarte repede, pentru că nu e aşa. O companie este un organism viu şi ea trebuie să se adapteze de fiecare dată, să intervina în piaţă, iar când lucrurile cresc foarte rapid e o problemă pentru mine. Suntem în momentul de faţă într-o creştere extraordinar de rapidă într-o lume economică foarte volatilă şi aici trebuie să fii foarte atent la ce se poate întâmpla. Adică depinde ce îţi doreşti că s-ar putea să ţi se întâmple. Se apropie acum sărbatorile. De asemenea Black Friday, care în Romania a devenit o chestie extraordinar de mare, de cautata. Noi le asteptam in continuare, dar trebuie să marturisesc că şi cu un pic de teamă. Sper să fie o teamă constructivă, să putem trece foarte rapid peste lucrurile astea şi cu fruntea sus, adică fără să fim foarte tare sifonaţi.

E cam Bau Bau Black Friday?

Este după nume, “Black” Friday (rade). A inceput sa fie, pentru că foarte, foarte mulţi oameni vor să vândă în plus, e o creştere imensă de vânzări mai ales în mediul online. Şi sunt multe persoane în România care s-au învăţat să îsi lase cumpărăturile mari din casă (mă gandesc în primul rând  la ceea ce înseamnă frigidere, maşini de spălat, congelatoare, televizoare) pentru această perioadă, pentru că preţurile pică, sunt foarte multe promoţii extraordinare şi se creează toată nebunia asta.

 

Nu vă pare rău de efervescenţa asta, asa banuiesc…

Nu imi pare rău. Este o oportunitate, important este să ştii să deschizi uşa, dacă nu eşti capabil să deschizi uşa, trece pe lângă tine. Totuşi mai facem nişte promisiuni clienţilor, e un val foarte mare şi vrem să aducem clienţilor experienţele cât mai repede acasă, trebuie să ne ţinem de lucrurile astea. Dupa cum am promis.

S-a întâmplat vreodată să se blocheze cererile?

Da, sunt situaţii diverse, dar nu ni s-a intamplat neapărat să blocheze. E o oarecare jenă în tot sistemul, care se şi cunoaşte, care se şi vede. Mai mult decât atâta sunt unele lucruri care nu depind de noi, astea sunt cele mai îngrozitoare lucruri pentru orice companie. Adică România nu are infrastructură încă, noi toti ne-am adaptat şi nu prea… în ultima perioadă chiar am avut mari probleme din cauza infrastructurii, accidente pe Valea Oltului şi în alte părţi. Şi indiferent cât ai vrea să investeşti tu într-o mulţime de device-uri , sedii, etc. este tot degeaba.

Da, am citit ca într-o perioadă ati fost confruntati cu fel şi fel de accidente în lanţ…

Asta s-a întâmplat pe la început, până în perioada în care ne-am gândit să chemăm un preot să ne facă o slujbă aici.

Si a mers bine dupa, se pare…

Da, era la început. Putem sa o descriem ca pe o situatie comica. Noi aveam două camioane şi am avut accident cu unul dintre camioane. Deci în momentul ăla ne-am înjumătăţit flota. Camionul nostru s-a răsturnat, iar declaraţia pe care o dadeam atunci era că ni s-a înjumătăţit flota. (râde)

Când aţi început, în ’98? Aveaţi masina numita “Furia verde”…

Da, am început în ’98 şi aveam o Dacie verde 1310, pe care nu am cum să o uit.

Şi prietenii dumneavoastră din copilărie, Adrian şi Neculai, aveau şi ei Dacii?

Da, două Dacii albastre.

Erati trei oameni cu joburi diferite? Este interesant cum aţi reuşit să rămâneţi prieteni…

Noi ne întâlneam des, ne cunoşteam dintotdeauna şi m-am întrebat mereu care este ingredientul principal că am rămas împreună fără să ne certăm, asta este un lucru foarte important. Pentru că noi românii suntem foarte buni luati individual, dar când ne pui la un loc începem să avem oarecare probleme. Probabil că împărtăşim aceiaşi scară a valorilor, îmi place mereu să spun, poate şi datorită faptului că am copilărit împreună, eram vecini, am crescut gard în gard, suntem şi rude. Am avut acelasi invatator, acest “Domn Trandafir” care ne-a insuflat valori comune, chiar la distanta de cativa ani. Cred ca acest lucru a contat.

Dar aveaţi joburi diferite… doar dvs. ati lucrat in domeniul curieratului, la Cargus?

Aaa, sigur, doar eu am lucrat la Cargus, dar am ajuns sa lucram impreuna prin caile misterioase ale destinului…

Vă întâlneaţi de Crăciun, cum făceaţi?

Da, ne întâlneam de Crăciun, dar nu numai atunci, pur şi simplu la un film, sarbatori, diverse ocazii ne aduceau impreuna.

Si deodata ei au venit cu ideea. Cum s-a întâmplat?

Da! Am avut un diferend cu patronul, la un moment dat în poziţia de director de operaţiuni, din cauza unei greşeli mari făcute de mine acolo, dar nu de curierat. Pe vremea respectivă îl ajutam pe patronul respectiv să trimita ceva şi am facut o greşeală foarte mare, am trimis nişte acte la o firmă la care el vindea produsul respectiv si unde nu trebuiau să ajungă. Şi, în loc să trimit un reţetar, am trimis factura pe foaie şi de acolo s-a vazut cu ce bani a importat el plus suma adaugata. Pe vremea aia ţin minte că nu erau telefoane, erau pagere şi am primit un mesaj, du-te repede la poştă şi pune reţetarul către firma X de nu stiu unde. Deci a fost o greseală mare, eee, şi apoi a venit şi soţia lui care era în companie şi mi-a spus că am făcut sigur lucru acesta în mod voit. Am fost acuzat pe nedrept. Sunt greşeli pe care poţi să le faci, poti recunoaste ca ai fost un idiot, dar altele pot fi chiar rodul unei scapari.  Dar ea ma lua pe mine că am facut dinadins, ca am vrut… Şi lucrul ăsta m-a deranjat pe mine foarte tare şi am zis că plec. Pentru că mă ocupam în perioada respectivă de vămi, mergeam şi făceam vama la produsele respective, intamplarea a facut ca acolo am întâlnit reprezentantul unei firme foarte interesante, Oxford University, care facea import de carte englezească în România. Şi am ajutat acolo în vamă, patroana de acolo mi-a spus ca dacă vreodată am nevoie de job pot să o caut. Şi eu am căutat-o şi urma să merg acolo să mă angajez pe 300 de dolari, asta se întâmpla prin noiembrie în ’97. Urma să mă duc acolo la muncă. In momentul acela m-am intalnit cu Adrian si Neculai care au propus sa ne facem impreuna o firma de curierat. Si bine au facut. 

Ce aveaţi atunci când nu aveaţi clienţi?

O mare încredere că lucrurile or să meargă, eram dezamăgit că nu puteam să fac vânzări, adică nu ştiam să fac vânzări şi îmi cumpărasem un fax şi dădeam oferte. Intram pe Pagini Aurii şi trimiteam oferte, credeam că astea sunt vânzările, că aşa se fac vânzări, înroşind faxul. Nu primeam nici un telefon sa mi se facă comenzi şi nu întelegeam ce nu merge bine. Dar am început dupa aceea să ies, să merg, să reinnod relatii cu vechile firme, care mă ştiau de la Cargus. Mulţi m-au primit cu braţele deschise, alţii spuneau „aaa tu eşti ăla care ai plecat de acolo, lasă că ştim cum ai făcut tu…” Vechiul patron a avut grijă să trimită un fax pe la toate firmele şi să spună că am furat, că am fost un hoţ. Ba mai mult, la un moment dat m-am trezit cu un poliţist care m-a invitat la secţie, m-a pus să dau nişte declaraţii cum am furat eu baza de date, m-a băgat într-un beci şi m-au ţinut o zi lângă o bandă de hoţi care nu ştiu ce facuseră peste noapte.

Si cum aţi reacţionat?

Eu mă gândeam că e o greşeală, dar l-am văzut pe patronul de la Cargus în beci, întrebând ofiţerul care stătea cu mine „l-aţi adus?”şi atunci am sărit în sus. Am început să tremur tot, dar am zis fie ce o fi, am spus că „în momentul ăsta vreau să ies de aici, nu aveţi niciun drept să mă ţineţi, va rog sa demonstraţi că am furat”. Între timp a venit un colonel în vârstă, şeful poliţiei care mi-a spus că ar fi bine să am grijă cum mă port pentru că ei sunt organe de poliţie…, dar până la urmă m-au lăsat în pace. A fost o experienţă, a fost puţin si un şoc, dar a trecut momentul ăla. Acum trebuie să le mulţumesc şi şefului de la Cargus şi altora pentru lucurile astea, pentru că asta m-a înrăit şi mai tare. Ei nici nu îşi dau seama cât m-au ajutat pe mine lucrurile alea pentru ca ei nu ma agreau şi eu ma ambitionam, chiar îmi pusesem in obiectiv depăşirea firmei Cargus. Trebuia să le demonstrez totuşi că nu aveau dreptate că m-au făcut hoţ şi că pot şi eu să fac foarte bine o afacere de genul ăsta.

Şi aţi depăşit firma Cargus şi aveţi mulţi clienţi…

Am depăşit-o de mulţi ani şi avem foarte mulţi clienţi, da!

Care e portretul-robot al curierului bun?

Trebuie să fie un băiat de acţiune, care nu se sperie de prima săptămână de muncă, e ca un sport extrem. Dacă treci de o săptămână – două şi îţi aranjezi un pic lucrurile, zona în care te afli, (pe vremea mea nici măcar nu erau zone, pentru băieţi acum e parfum), totul e in regula. Pentru mine lucrurile au mers pentru că relaţionam foarte uşor cu clientul şi este foarte important să creezi o legătură cu acesta. Curierul face parte din societate, ţii minte cum era pe vremuri relatia cu poştaşul, mai vorbeşti cu el ştirile, politica, deci dacă aduci curierul într-o stare de relaţionare atât de bună cu oamenii de aici lucrurile încep să se mişte de la sine. Trebuie să te descurci, să fii un om de acţiune.

Şi o firma de curierat bună ce înseamnă?

Pai pleci de la bază. Ce îşi doreşte clientul? Dorinţele clientului sunt o opurtunitate de fiecare dată, trebuie să faci cu plăcere şi să fii atent la piaţa din România pentru că ea este foarte pretenţioasă. Ei consideră că dacă ţi-au plătit un colet trebuie să faci sluj, noi românii suntem pretenţioşi în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi, când trebuie să fim noi la inaltime, deja avem o problemă. La toate astea se mai pot adăuga zâmbetul, trainingul, device-urile pe care le ai în momentul de faţă, procedurile pe care le vrea fiecare client în parte, unul vrea ştampilă, altul nuştiu ce fel de semnătură, lucruri diverse de care trebuie sa tii seama.

Se intra uneori si la client în casa si acesta poate sa te certe sau sa-ti mai ceara servicii.

Uneori da, sunt expediţii care ne-au cerut chek out delivery, adică te duci, deschizi coletul şi îi duci de exemplu laptopul acasă şi începe clientul „dar nu vrei să îmi instalezi şi Windows-ul sau nu stiu ce alte lucruri”. Deci iata că oamenii au pretenţii…

Mai sunt angajati azi curieri care au lucrat din prima zi de funcţionare?

Da, iar cei mai mulţi au ajuns şefi. Toţi şefii de zone din Bucureşti sunt cam de la începutul firmei. Noi am crescut managementul firmei dintre oamenii vechi pe care îi aveam, cum dealtfel le şi spuneam pe atunci, că “o să ajungem timpurile în care o să aveţi o maşină de servici , o să aveţi un birou”. Şi au ajuns.

Acum vă ocupaţi şi de tinerii intreprinzători… am vazut că sunteţi cu Romanian Business Leaders şi mai ajutaţi oamenii care au business la început.

Da , da, mă ocup şi îi mai ajut cu sfaturi, cu networking, cu burse. Imi face placere sa le dau solutii rapide, din experienta, pentru a-i scapa de blocajele inerente inceputului.

Aţi încercat să deschideţi şi alt business?

Am mai încercat, dar nu mi-a reuşit foarte tare, pentru că curieratul este foarte stufos, foarte sofisticat şi nu prea mai ai timp de alte business-uri. Oportunităţi sunt multe, dar nu prea mai am timp.

V-au dat oficialitatile “cheia satului” in care v-ati nascut?

Nu, i-am ajutat cât am putut şi pe ei şi chiar mă gândeam la un proiect pe care nu am apucat să îl termin, să dăm burse tinerilor merituosi din sat să meargă la liceu şi facultate pe banii noştri. Uite că ar trebui să reluăm proiectul ăsta. In rest,tinem legatura cu locurile de bastina, am ajutat şi noi pe acolo prin sat cât am putut, mai sponsorizăm şi cupa satului la handbal…vedem ce e nevoie si intervenim cand se poate.

Am vazut că vă ocupaţi de sport, chiar la intrarea in sediul cel nou din Bucuresti.

Da, da, avem diplome, distinctii, cupe de la diverse evenimente de afaceri, avem si o echipă de fotbal care a câştigat Cupa Companiilor, i-am bătut pe englezi la ei acasă în Liverpool. Lucru mare.

Ar trebui să vă dea la televizor. E o stire. “Cum i-am batut la ei acasa pe englezi, cu FANi cu tot”

Suntem discreti. Nu ştiu ce să zic, noi facem şi multe sponsorizări de genul silent, am fost implicati in Gala “Oameni pentru Oameni”, sponsorizam echipa de baschet in scaun cu rotile si nu am spus multe in presa. Cred ca totusi nu e bine sa tinem sub tacere, ar trebui spuse lucruri de genul acesta, pentru ca poate aşa îi mai influenţam şi pe altii.

Am reusit!

Am livrat coletul, mi s-a multumit, mi s-a semnat de primire, cred ca FAN Courier m-ar fi angajat, dar fete-curier nu prea exista, probabil din pricina ca doamnele sint mai curioase din fire. Nu cred asta, totusi. De pilda, eu am fost chiar rezervata. Am aflat povestea companiei de la Felix Patrascanu, am descoperit impreuna cu Marian si Roxana depozitul-laborator-minune, am tolba plina de informatii noi pe care le cautam, stiu sa transpun teoria in practica. Un singur lucru nu stiu: oare ce-o fi fost in pachetul pe care l-am livrat cu manutele mele?