Fabrica de Inghetata Alpin57lux

[vc_row][vc_column][vc_column_text]Comando organizat peste noapte la sediul nostru: “Dimineata, pornim spre Alpin57Lux!” “Cat de dimineata?” “Cat mai devreme, ca sa ajungem departe” “Cat de departe?” Pana in Sebes s-a dovedit a fi “departele” acesta. Acolo unde, de ani buni, se incheaga, precum inghetata, un amestec de daruire, profesionalism, traditie si ingeniozitate, cu un topping de familie unita, totul intr-un cornet urias de caldura si ospitalitate, tinut cu naturalete in maini de directorul fabricii, Ioan Istrate, secondat de doamna Paraschiva Istrate, copiii Dan si Dana si ginerele Razvan. Senzatia ca vizitezi prieteni de familie. Poate pentru ca e vorba de o afacere de familie, cu vechime de mai bine de 20 de ani. Ne-am dezghetat imediat in prezenta lor.

Domnule presedinte Istrate, cand a fost inceputul aventurii numite “inghetata”?

Societatea e infiintata in 1994. Inainte de asta, am inceput ca persoana fizica, pentru o perioada scurta de timp, pentru ca mi-am dat seama ca nu se putea, aveam nevoie de angajati. Am inceput step by step.

Cum ati ales numele firmei?

Alpin vine de la inaltimea muntilor care imi plac foarte mult. Eu ma trag dintr-o zona de munte, numarul ’57, ia ghiciti…

Un an norocos. Anul nasterii?

Exact. Eu am vrut sa se numeasca doar Alpin, dar cand m-am dus la Registrul Comertului mi s-a spus (pe vremea aia nu aveau acolo avocat): “nu-i suficient, dom’le, mai trebuie sa spui ceva” Ce sa spun? Asta mi-a venit pe loc. 57. Nu a fost destul nici atat. Mai trebuia ceva. Si atunci i-am zis “Lux” si dupa ce am infiintat societatea mi-am zis : acum trebuie sa ma chinui daca i-am spus asa. Cuvintele astea mi-au venit pe loc. E o marca inregistrata la nivel national si european.

De ce inghetata are gustul copilariei?

Laboratorul ne da variante multe. De exemplu, daca vorbim de vanilie, avem 20 de gusturi diferite de vanilie. Cu nuante. Si noi stabilim. Facem o degustare.

In copilarie ce inghetata va placea?

De care gaseam pe strada. Nu mai conta. Gaseam Polar, ca fiecare judet producea inghetata asta. Era transportata la vremea respectiva cu o masina “izoterma”, din niste panouri mai groase, dar care nu faceau frig. Se stia clar, se duce la Sebes masina cu inghetata, lasa in 10 puncte. Cel de la Alimentara scotea masuta in strada, punea pe masa 10 cartoane sau 5, cat avea cota de inghetata, si pana nu termina inghetata nu se gata coada. Deci intr-un sfert de ora, sau 20 de minute era vanduta. Ce congelator… .Era cate-o fabrica de lapte in fiecare judet. Toate produceau inghetata la vafa. Cu niste utilaje rusesti, speciale pentru vafa aceea. Au ramas traditionale. Si in Rusia, si la noi. In tot estul Europei. La Moscova cea mai multa inghetata este la vafa. Ei au tot felul de combinatii. Cu umpluturi, fructe, ciocolata…

Mi se spune de cei care calatoresc ca cea mai buna inghetata e ba in Rusia, ba in Italia. Ce parere aveti?

Depinde de gusturi. Daca vorbim de Italia, se face foarte multa inghetata artizanala. Produsa in laborator. Acolo, la cofetarie, la locul de vanzare. Sunt utilaje de dimensiuni mai mici care produc la fata locului. Pun fructe proaspete, mai putine grasimi. Noi folosim fructe prelucrate pentru industrie, fructe confiate, topinguri. Depinde deci de gustul omului. Toata lumea crede ca italienii sunt cei mai mari consumatori de inghetata. Nu-i adevarat. Cel mai mare consumator de inghetata e Noua Zeelanda. Dupa aceea- tarile nordice. Apoi America.

Tarile nordice? Nu le e de-ajuns de frig?

Nici vorba. Cand se mai dau reportaje, de la Moscova de exemplu, se poate observa ca lumea de pe strada mananca inghetata si ninge. E o cultura a desertului de felul acesta.

Ce inghetata preferati?

Eu sunt consumator de ciocolata si vanilie. Si statistic este aratat ca acesta e consumul cel mai mare la nivel mondial: ciocolata si vanilie.

Ati facut inghetata singur?

Da, cand am inceput sa produc prima data. Apropiatii au testat-o. Atunci nu era inghetata pasteurizata, ca acum. Erau producatori de prafuri de inghetata. Oamenii nu inteleg ce e de fapt in continut: e lapte praf, zahar, cacao si alte ingrediente, in stare solida. Nu e ceva nepotrivit, praful. Si cafeaua e un praf. E o interpretare gresita. Aveam deci produsul acesta, il amestecam dupa indicatiile retetei si era simplu. Aparatul facea treaba mai departe.

De ce inghetata si nu altceva?

N-as putea sa va spun exact. Asa am ales. Eu am fost prima data comerciant de masini de inghetata. Asta e probabil legatura. Eu le importam si le vindeam. Si am zis la un moment dat sa fac si eu inghetata.

 

 

Daca ar veni un mare concern international si v-ar cere, ati vinde?

Nu stiu. Cand ar veni, atunci as putea sa iau o decizie. Pana atunci, nu. Nu zic nici asa, nici asa.(rade)

Cu ce dificultati va confruntati?

Poate ma credeti, poate nu ma credeti, nu am o dificultate care sa-mi creeze probleme sau de care sa ma plang.

 

 

Nu pot sa cred. Lipsa oamenilor?

Nu e cazul nostru.

Ati vrea sa se schimbe vreo lege, ceva care sa ajute?

Taxa pe munca. Pentru Romania este destul de mare. Stiu ca sunt in alte tari si taxe mai mari pe munca, dar au alte conditii, alta longevitate, o democratie a business-ului privat.

Aveti produse care se fabrica si azi, dupa 20 de ani, la fel ca atunci?

Da, avem mai multe produse care sunt si astazi pe piata. Au o vanzare buna, stabila, consumatorul s-a obisnuit cu ele si vizual daca vreti.

Cat de multumit sunteti de afacerea dvs.? De la 1 la 10.

E prea mare scara, nu vi se pare? Hai sa zic 8.

Cand o sa exportati?

Ne gandim sa ne consolidam bine pe piata Romaniei . La export deocamdata nu ma gandesc. Nu e planificat, dar nu refuzam ideea. Categoric.

Faceti si patiserie. Ce altceva mai faceti? Mobila?

De vreo 10 ani facem si patiserie. Mobila nu producem. Inca. (rade)

Daca n-ar fi afacere de familie, ar merge? Un antreprenor imi spunea ca forta de munca si increderea lipsesc in Romania.

Sigur ca ar merge. De ce sa nu mearga? Trebuie sa fim increzatori. Pentru inceput si eu as recomanda business de familie. Daca e mai mare sunt implicate alte costuri, alt management. Vin absolventi la mine si-i intreb: ce-ai terminat? “Administrarea afacerilor”. Amuzant, de multe ori nu poate administra nici o masina din pacate. Trebuie sa treaca prin niste etape. Eu mi-am dorit sa ramana copiii mei in companie, dar nu am facut presiuni. Copiilor le-a placut aici. Si-au ales oarecum singuri pozitia in companie.

Visul dvs. care e?

Sa mearga compania cel putin la nivelul asta. Si sa ne consolidam pe piata din Romania. Sa fie o companie respectata de consumatori si de intreaga piata. N-avem vise complicate. E suficient.

În familia primitoare Aplin57lux intră oricine simte neastâmpărul unui spiriduş în căutarea “gustului copilăriei” de câte ori desface o îngheţată de Sebeş. Ne-am despărţit cu greu, ca-n familie, în poartă am zăbovit mult. “Multumeeeesc!” am strigat din mers. “Să ne scriiiii!” am mai auzit din depărtare. Şi am scris.