Interviu cu Hortensia Bercu, Cooperativa de Artă Tradițională ‘Hațegana’
Vizită de Lucru la Cooperativa de Artă Tradițională Hațegana, Hațeg
In orasul Hateg, cel plin de emotii sfintite si energii ancestrale, rezista prin jungla capitalismului o mica intreprindere, fosta mare si valoroasa uzina creatoare de arta traditionala – Cooperativa Hategana. Am auzit numele des in perioada comunista, era notoriu, ba chiar mi se explica reverentios ca anumite obiecte decorand interioare de casa erau create in Romania, la Hateg, ajunsesem sa intuiesc mandria femeilor care purtau paltoane ii, rochii “facute la Hategana”. In secret imi spuneam: “Lasa ca ma fac eu mare si port palton Hategana”. Cu paltonul e mai greu acum. Si nu fiindca e vara. Directoarea cooperativei ne explica de ce.
Doamna Hortensia Bercu, povestiti-ne cum a inceput aventura dvs. alaturi de aceasta marca romaneasca.
M-am nascut la aceasta cooperativa si cred ca plec de la aceasta cooperativa.
Cand s-a infiintat?
In 1971. Ne-am infiintat cu profilul de arta populara. In Hateg era cooperativa Retezatul. Din ea s-a nascut o cooperativa micuta de arta populara. Printre muncitorii de atunci eram si eu.
Cum erau anii aceia?
Am plecat cu activitati foarte putine: cu o croitorie, o tesatorie, o curelarie…deci putini. 70 la numar am fost. Aveam un presedinte, Marcu Viorel. Dansul a infiintat aceasta cooperativa. Si am plecat foarte bine. Am ajuns peste cativa ani la 500 de muncitori. Am avut o creatoare foarte buna, care a pus suflet, ii placea foarte mult arta populara. Nu stiu daca va aduceti aminte, erau mantourile acelea foarte frumoase…le livram in toata tara. Erau cu garnitura jos. Avem acum doar poze. Totul tesut manual, confectionat din lana 100%. Si faceam compleuri, mantouri, livram numai in tara. Opream conteinere – foarte greu se gaseau – cu o saptamana inainte si livram enorm.
Cit costa un mantou, de exemplu?
180 de lei
Purta lumea, exista aceeasi fascinatie pentru arta populara ca astazi?
Da, era un entuziasm formidabil. Bucurestiul era nemaipomenit. Era imbracat numai in aceste mantouri, erau foarte calduroase si foarte elegante.
Si dupa ’90?
Alte vremuri. Tineretul n-a mai pus baza pe lana si bumbac. Si ne-am profilat pe sintetice din pacate…totusi a mai ramas un strop de autentic, sintem multumiti ca am rezistat.
Cum ati facut sa rezistati?
Am ajuns la 25 din cei multi care am fost. Dar am ramas aceeasi echipa, din pacate tinerii nu ni se mai alatura. E foarte greu sa mai pui un tanar acum sa coasa la o ie.
Dar e cerere.
Da, dar tinerilor nu le place sa lucreze cu migala. Trebuie sa-ti si placa.
Hategana unde desface acum?
In tara. Si in strainatate ocazional. Vin bunici care fac costume populare pentru nepoti care stau peste hotare. Cu iile merge acum foarte bine.
Ce sperati de la viitor?
Speram sa continuam, sa ne dezvoltam, tineretul sa se gindeasca la faptul ca nu o sa moara niciodata costumele populare. Traditia noastra ar fi pacat sa nu continue. De vreo citiva ani, de aproximativ trei, mergem bine, lucram cu primariile. Ne dau comenzi periodic.
Daca ati fi ministru, daca ati putea hotari soarta acestor cooperative, ce ati face?
Pina in ‘90 am avut facilitati, am avut TVA mult mai mic fata de restul activitatilor de prestari servicii. Dupa ’90 nimeni n-a mai tinut cont ca se lucreaza foarte greu, ca produsele sint scumpe si trec mai greu pe piata. Daca TVA-ul ar fi mai mic atunci ne-ar ajuta si pe noi, adica ar incuraja sa lucreze si producatorul si vanzatorul. Dar nu m-as bucura sa fiu ministru. In functia pe care o am eu ma lupt sa putem sa continuam, sa putem sa cream si sa producem pentru ai nostri. Si e mare lucru.
Cu o traditie de 43 de ani, Cooperativa „Hategana” din Hateg continua sa fie furnizorul de costume populare si de diferite obiecte de artizanat pentru membrii tarafurilor populare, dar și pentru cantareti.
