Interviu cu Andrei Botescu, Pegas

Vizită de Lucru la Pegas, București

Merg cu Isteţul în locul care ţine vie marca Pegas, profund românească, cea care făcea acum mai bine de 30 de ani bicicletele cu acelaşi nume. E un loc destul de kinky, născut pe baze vechi, industriale, fostul Ciclop bucureștean care acum găzduiește artiști, meșteri-făurari, se pare. Șstiu că Pegasul se făcea la Zărnești. Las la o parte bancul care zicea în epocă despre piesele de pe linia de asamblare că oricum le-ai împacheta, tot mitralieră iese. Chiar dacă Tohani Zărneşti producea şi arme, totuşi, după ce legau componentele, pe poarta fabricii ieşeau şi biciclete.

Isteţul -22 de ani. N-a prins în copilărie şaua lungă sau modelul pliabil. N-a circulat mândru prin cartier după ce părinţii l-au cadorisit cu o prietenă de joacă cu două roţi, made în România.  Şi bănuiesc după figura lui semi-încurcată  că nu înţelege entuziasmul meu că există români care readuc la viaţă un produs care odinioară mergea ca pe roate, bicicleta Pegas.

Andrei  Botescu este unul din “nostalgicii” care n-au vrut să se desprindă de copilarie de tot. De aceea a cumpărat marca şi a dat drumul unei mici afaceri care readuce strălucirea bicicletelor vechi sau creează modele nou-nouţe, actuale, moderne, sclipitoare.

Îl întilnim la lucru, curăţă nişte piese vechi dintr-o bicicletă uzată, explicând că “lumea îşi doreşte mult să folosească  bicicleta copilăriei, are amintiri legate de ea”.

• La câţi ani ai primit bicicleta ta Pegas?
• Pe la 7 ani. Era verde, cu şa lungă. Am avut-o mult timp. Mergeam prin Parcul Circului. Ştiu că odată am avut o aventură, am mers şi pe şosea, spre Parcul Morarilor, la o fată, colegă din şcoala generală. Mulţi copii aveau Pegas, stăteam afară, reparam..meşteream..
• Deci de mic ai fost pasionat de tehnică.
• Da, deşi sunt alţii mai experimentaţi ca mine în echipă.
• Ţi-ai luat şi Mobră după aceea?
• Nu, eu am rămas la biciclete, am rămas copil, nu am carnet de conducere, am mers pe motocicletă, dar nu mi-am luat.
• Ce ştii de fabrica Tohani Zărneşti, unde s-a produs primul model Pegas, destinat copiilor?
• A mai mers pâna în 2000, dar foarte jos, pentru că deja veniseră bicicletele chinezesti, le faceau concurenţă, nu mai puteau menţine un preţ competitiv şi uşor , uşor…
• Pe voi nu vă agresează concurenţa chinezească?
• Încă lumea cumpară biciclete foarte ieftine, noi suntem pe segmentul mediu şi normal că nu vindem sute de biciclete în fiecare zi, dar nici nu facem biciclete de tipul celor care se vând în supermarket-uri, de proastă calitate. Lumea, uşor, uşor începe să vadă că dacă îţi iei o bicicletă bună te ţine, ai confort pe ea. Noi prin asta reuşim să vindem mai departe. Că cei care îşi cumpară recomandă, nu avem biciclete care se întorc în service, avem o rată foarte bună de clienţi multumiţi. Pentru că le facem cu grijă. Plus design-ul…

• Cum v-aţi făcut echipă?
• Când am pornit afacerea am strâns o echipă, atenţi pe partea de design de bicicletă, pe partea tehnică, pe partea de marketing.
• Cum aţi ştiut toate astea?
• Am învăţat. Chiar şi de la Google, că e deştept. Intri pe forumuri, vezi, am fost la târguri internaţionale, am experimentat şi acolo..
• Toţi sunteţi români?
• Da.
• Piesele le comandaţi în diverse ţări?
• Unele le proiectăm singuri. De exemplu, şaua asta e gândită de noi. Ok, e produsă in Taiwan, dar pe specificaţiile noastre. Experienţa ne învaţă. Piesele de bază le proiectăm, cadrul..mereu îi schimbăm unghiurile. Fix din experienţă. Încercăm să optimizăm poziţia pe şa, practic noi vrem să convingem lumea să nu mai meargă pe mountain-bike-uri prin oraş, e inconfortabil, uite, iei bicicleta asta şi nu mai ajungi la serviciu obosit, transpirat, cocârjat.
• Ce aţi păstrat din bicicleta-strămoș,?
• Am păstrat anumite elemente de design, vizuale care te duc cu gândul la ce a fost, dar am îmbunătăţit-o destul de mult. Am păstrat şaua lungă, ghidonul, pattern-ul pe cauciucuri, detalii care te leagă de modelul original. Şi bicicleta pliabilă e tot după un model vechi.
• Străinii cumpară?
• Chiar mergem la Berlin Cycle Show, cel mai mare eveniment de biciclete urbane din Europa, suntem invitaţi acolo de cei care fac căşti de biciclete foarte colorate şi am venit noi cu un concept legat de artişti români care au desenat căşti. O să fie acolo un copac imens cu 20 de căşti desenate de 20 de artişti români. Ne asociem cu arta urbană, încercăm să ne facem un nume în Europa, asta e ambiţia noastră.

• Dar prin ţară le-aţi răspândit?
• Pleacă mereu curieri în toată ţara şi avem şi ceva dealeri. La Baia Mare, la Sibiu, la Arad.
• La un moment dat se umple ţara de biciclete Pegas. Nu se strică, ziceţi. Ce-o să faceţi?
• Niciodată nu spui stop. O să facem modele atât de apetisante, încât lumea o sa zică “o, neaparat trebuie să-mi iau modelul ăsta nou!”
• Când o să fie totul fabricat în România?
• Încercăm permanent. Testăm. Acum facem nişte teste cu nişte cadre pentru copii, chiar şi cu o sanie, dar durează. Producţia s-a dezvoltat în alte părţi, în Asia mai ales, în Taiwan se vând 200 000 000 de biciclete, s-au specializat, utilajele sunt foarte scumpe, e greu să recuperezi totuşi experienţa lor în producţia anumitor elemente, să aduci aceeaşi calitate atât de repede, la preţul acela.