Cosmin Herța, apicultorul care a numărat 300 de înțepături într-o noapte
Cosmin Herța a lăsat corporatistul pentru albine și a ajuns locul doi în Europa la companii organice, surclasat doar de o brutărie austriacă. O poveste cu 300 de înțepături într-o noapte, o fiolă expirată și motivul pentru care mierea nu e doar dulce, e medicament.
Gianina Corondan a stat de vorbă cu Cosmin Herța, din Mărginimea Sibiului — omul din spatele singurei companii românești premiate la Organic Awards al Comisiei Europene. A venit cu borcane, cu premii și cu o lecție despre un cuvânt pe care îl folosim toți fără să-l verificăm: ecologic.
Povestea, pe scurt
N-a pornit din familie de apicultori. A lucrat trei ani la birou, corporatist, și și-a dat seama că nu e pentru el. Tatăl lui moștenise o grădină în munți și i-a spus: fă tu ceva acolo, noi suntem bătrâni.
S-a dus, s-a îndrăgostit de loc, a început să consume polen crud și, când a văzut grădina plină de flori, gândul a fost simplu — să-și ia un stup, ca să mănânce chiar el polenul de pe florile alea. Prietenul care avea albine din copilărie nu i-a dat stupi de pomană; i-a zis să învețe întâi, altfel îi omoară.
Azi, Herța Bioapicole are patru sortimente de miere certificate ecologic, polen crud, propolis, păstură și creme apicole — și mai multe premii internaționale decât a adus vreun alt apicultor român în ultimii doi ani.
Ce am aflat, pe scurt
Ecologic nu e un cuvânt, e o frunză. Certificarea vine de la o instituție acreditată — la ei, francezii de la Ecocert — care testează produsul, procesul, albinele, tratamentele. Un an întreg de conversie în care ești verificat, plătești inspectori și n-ai voie încă să vinzi ca ecologic.
Dacă pe un borcan nu există frunza asta, nu-i certificat, orice ar scrie pe el.
Locul doi în Europa, bătut de o brutărie austriacă. Herța Bioapicole e singura companie din România nominalizată și premiată la Organic Awards al Comisiei Europene. Locul întâi l-a luat cea mai mare brutărie artizanală din lume, din Austria — 300 de angajați, o sută dintre ei frământă pâinea manual, panouri fotovoltaice, zero deșeuri. „Își meritau locul întâi. Nu a fost vorba doar de produse, a fost vorba de sustenabilitate.”
Ce face mierea medicament e saliva albinei. Sub lupă, în miere se văd microorganisme vii. De aceea trece prin inox alimentar, nu prin metal care ruginește, și de aceea nu se mănâncă cu lingurițe de metal. Peste 40°C nu devine toxică — devine o miere fără enzime, adică fără motivul pentru care o cumperi. Iar mierea cristalizată nu are nicio legătură cu zahărul.
Noaptea cu 300 de ace. Plecat spre Calafat după salcâm, a rămas fără telefon, cu remorca ruptă și cu colegul împotmolit în noroi. La cinci dimineața, câinele lui — legat sub camioneta colegului — urla: îl acoperiseră albinele celuilalt stupar, care nu-l cunoșteau. A tăiat lanțul, l-a eliberat, și a luat 300 de ace. A mers pe jos șapte-opt kilometri cu câinele leșinat, a găsit o fiolă de dexametazon, și-a făcut singur injecția, s-a așezat jos și a început să scoată acele, numărându-le.
M-am uitat încă o dată pe fiolă. Era expirată de doi ani.
Pe albinele lui le lucrează în pantaloni scurți, fără mască. „Dacă le vorbești și mergi calm, îți răspund cu zâmbete.”
De ce mulți apicultori hrănesc albinele cu zahăr. O familie mănâncă 10–15 kilograme peste iarnă. Cu zahăr, costă 20–30 de lei. Cu propria ei miere, vreo 800. Herța nu-i judecă — apicultorii nu sunt subvenționați. Dar consecința e o albină care iese primăvara slăbită, cu aripi deformate, pe care apicultorul o „repară” cu antibiotice și hormoni, care ajung apoi în borcan.
Dacă le luăm medicamentul și le dăm zahăr, e ca și cum noi ne-am hrăni doar cu pâine o iarnă întreagă, și primăvara am merge să tăiem lemne.
Polenul crud bate orice multivitamină. Conține 250 de elemente — minerale, săruri, vitamine, uleiuri esențiale, proteine, enzime. „Nicio multivitamină din farmacie nu conține mai mult de 40-45.” Îl recoltează de două ori pe zi și îl duce direct la congelator.
Nu au voie să facă miere de floarea-soarelui. Nici de rapiță, de lavandă sau de pomi fructiferi — zonele astea sunt aproape mereu stropite, iar reziduurile ajung inevitabil în produs. Fiecare borcan trece prin 200 de parametri chimici, inclusiv teste de radioactivitate.
Concluzia: 40% pierderi și niciun măr în grădină
Anul acesta, apicultura românească a pierdut 40% din familiile de albine. Pesticide, mătci importate din zone neaclimatizate care aduc bolile lor, și — spune el — undele antenelor 5G, care dezorientează o insectă ce navighează după câmpuri magnetice.
Iar consecința n-o legăm aproape niciodată de albine. Cosmin Herța, apicultor cu premii europene, n-a avut anul acesta niciun măr în propria grădină.
Cât plătim, de fapt, pentru un borcan de 30 de lei?
„Fiecare apicultor sprijinit înseamnă niște familii în plus pentru polenizare.” Nu e o metaforă, e aritmetică directă între cine cumpără borcanul și câți meri rodesc anul viitor. Herța a investit 100.000 de euro ca să-și certifice ecologic tot fluxul tehnologic, nu are buget de marketing pentru televiziune, și încearcă acum să strângă o asociație de apicultori bio.
Așa că întoarceți borcanul și căutați frunza. Iar dacă tot sunteți acolo, citiți și formularea aia vagă de pe rafturile de supermarket — „amestec de miere din și din afara statelor UE” — pe care puțini o duc până la capăt.
Haideți să investim în sănătatea noastră acum, ca să nu investim mai târziu în medicamente.
Despre cum zboară o sută de familii de albine deodată fără să se ciocnească, despre ce se întâmplă într-un stup iarna și despre cremele făcute din apilarnil și lăptișor de matcă, se vorbește pe larg în interviu.
Vezi discuția integrală:
